Ai uitat…(I)

Ai uitat de noptile de vara,
Doar noi doi in fiecare seara
Si prima data când m-ai sarutat,
Inima în loc mi-a stat.

Cu vorbe dulci ma alintai,
Doar cuvinte scumpe îmi spuneai,
Niciodata nu m-as fi gândit,
Ca toate au un început si un sfârsit.

Îmi ziceai ca ma iubesti,
Acum nici nu iti mai amintesti…
Zile în sir te-am asteptat,
Tu nici un semn nu mi-ai dat.

Tot mai multe lacrimi ma împânzesc,
Cu greu mai pot sa privesc
Si deodata îmi amintesc…
Am uitat sa-ti spun ca TE IUBESC.


Atingeri celeste

M-am trezit cu totul dezvelit,
Dar cred ca nici nu am dormit,
Ma ridic un pic mai bine sa privesc
Spre nori, unde as putea sa te zaresc.

Îmi amintesc ce mi-ai spus odata,
Ca despartirea face parte din soarta
Si mi-ai promis ca nu o sa doara,
Dar eu simt cum ea lin ma omoara…

O lacrima privirea îmi strapunge,
Ma mângâie încet dar nu-mi ajunge.
As vrea sa simt parfumul tau,
Sa mai pot respira din nou.

Privesc din nou spre cerul întristat,
Cu speranta ca tu nu m-ai uitat…
Caci nu vreau de dor sa ma topesc,
Când Soarele si Luna atât de mult ma iubesc.


Frageda iubire

Atât de frageda iubire,
Se împleteste in mohorâta mea fire
Mi-e frica... este mult prea mica,
Desi în fiecare zi ma ridica.

As vrea atât de mult sa stii,
Doar tu esti ce nimeni nu va fi...
Si inima mea neîncetat iti vorbeste,
Dar vocea mi se topeste.

Privirea ta ma înlemneste,
Dragostea în ochi iti sticleste
As vrea în brate sa te strâng,
Dar mi-e teama sa nu te frâng.

Si atunci cine m-ar mai privi...
Si cine mi-ar mai sopti...
Ca mâine ar putea fi...
Ziua în care te voi iubi.


Inima iubita

Închid ochii si îmi amintesc
Cine m-a facut sa zâmbesc,
De toate durerile sa uit
Fara sa îmi ceara în schimb prea mult.

Chip plin de lumina,
Învaluit de puterea divina...
Inima îmi topeste,
Când spre mine zâmbeste.

Acum de ziua ta as vrea,
Sa iti daruiesc dragostea mea,
Caci alt lucru mai scump,
Nu as gasi pe pamânt.

De-ai vrea sa stii ce-i in inima mea
Nu e bine... Las-o asa...
Si ramâne toata viata sa îti dovedesc,
Cât de mult eu te iubesc.


Cheia vietii

Tot singur ai ramas de atât amar de vreme
La fel printre mii si mii de probleme,
Fara ca tu vreodata sa stii,
Ca va veni ziua în care nu vei mai fi.

Singur te întrebi si tot singur îti raspunzi,
Dar de judecata vietii nu poti sa te ascunzi,
Si macar atunci în ultimul ceas sa te gândesti,
Ca înca mai ai sansa singur sa te trezesti.

Iar de nu reusesti sa te schimbi acum,
Gândeste-te ca esti la început de drum...
Nu te îngrijora, lupta nu se încheie azi,
Nu se stie, conteaza sa te ridici nu sa cazi.

Dar stai!Opreste-te o clipa si te priveste,
Chiar nimic din viata asta nu te înveseleste?
Atunci trebuie sa iti amintesti,
Tu nu traiesti ca sa iubesti ci iubesti ca sa traiesti.


Dor calator

Soarele încet pe cer se înalta,
În fiecare zi îmi da speranta,
Ma indemna si îmi spune:
Sa astept si ziua de mâine.

Atât de mult timp a trecut,
Poate un veac sau poate un minut
Si nici nu vreau sa-mi amintesc
Ca mai e înca unul pâna te gasesc.

Dar nu mai pot sa stau deloc
Caci mai am un pic si iau foc.
Si ma gândesc...tot ma gândesc...
Cum sa fac sa te-ntâlnesc.

Am sa încalec pe al meu dor,
Spre tine degraba am sa zbor,
Iar mâine în zori de zi...
Cu un sarut te voi trezi.


Ai uitat…(II)

Ai uitat de visele ce împreuna le-am zidit,
De noptile când în bratele mele ai adormit,
Ai uitat de povestea noastra de amor,
Ai uitat de tot… si simt ca mor.

Ai plecat în graba, fara sa îmi spui macar
Daca ai sa te întorci, sa am si eu habar.
În fiecare zi te-am asteptat si am sperat,
Dar în zadar… încep sa cred ca m-ai uitat.

Dupa atâta timp înca îmi amintesc…
Zâmbetul si privirea ta care peste tot ma urmaresc,
Nu îmi dau pace, neîncetat ma chinuiesc,
Prizonierul dragostei de acum ma numesc.

Iar daca nu ai crezut în dragostea ce ne-a legat
Si în toti anii în care împreuna am luptat,
Pentru ultima data îti vorbesc,
Poate ai uitat! Eu te-am iubit si te iubesc…


Toamna gri

Toamna! Cu parfumul tau ma cuprinzi,
Sufletul meu tot mai mult îl deschizi,
De dragostea pierduta îmi amintesti,
Cu fiecare frunza pe care o fosnesti.

Covorul cenusiu de frunze uscate,
Îmi trezeste amintiri de mult uitate,
Ce ma îndeamna sa traiesc,
Din nou sa visez si sa iubesc.

Dar în zadar tot hoinaresc în noapte,
Pe aleile ce cândva vorbeam în soapte,
În lumina Lunii ne îmbratisam, ne sarutam,
Dragoste vesnica ne juram…

De atunci multa vreme a trecut,
Eu am ramas singur si tacut…
Toate amintirile, sub covorul de frunze gri,
Se îngroapa încet în fiecare zi.


Te întreaba…

Aceiasi întrebare o am mereu,
Iar cu fiecare zi ce trece mi-e mai greu.
Nu, nu vreau sa te dezamagesc…
Dar înca nu stiu daca cu adevarat iubesc.

De mult timp ma tot gândesc,
Poate ar trebui sa îti vorbesc,
Dar mai bine Marea as întreba,
Daca mai pot iubi… sa îmi spuna ea.

Acum pe malul marii ma plimb,
Târziu în noapte singur fiind…
Vântul rece îmi sopteste,
Cineva departe mult ma iubeste.

Lacrimi de fericire ma cuprind,
Eu continui tot singur sa ma plimb
Valurile marii toate ma însotesc,
Dându-mi speranta ca si eu te iubesc.



Aluzii

Sufletul ti-e amarât de esenta vietii,
Multi ani ai risipit în taina tineretii,
Tot cautând, tot cercetând,
Nici un raspuns neaflând.

Traiesti într-o viata marcata de confuzii,
Înconjurat de o lume plina doar de iluzii,
Cu sperante, vise te hranesti,
Crezând ca tu soarta îti croiesti.

Te ascunzi dupa a vietii perdea,
Sigur fiind ca nimic nu mai poti schimba,
Ti-e frica în sperante sa mai te încrezi,
De teama ca din nou poti sa pierzi.

Suspini singur fara sa te gândesti,
Ca în urmatoarea clipa ai sa gasesti,
Ceea ce cu desavârsire atât de mult ti-a lipsit
Si nimeni pâna acum nu ti-a daruit…



Taci…

Simt ca ceva îmi ascunzi…
Te întreb, dar nu îmi raspunzi…
Ma privesti si îmi zâmbesti,
Cred ca stiu deja ce gândesti…

Lacrimi în ochii mei se sting,
Mi-e teama sa te mai ating…
Înca odata te mai privesc,
Ma pierd… nu pot sa ma stapânesc.

Spune-mi… vrei sa ma parasesti?
Dar spune ceva. De ce nu vorbesti?
Ma privesti si taci… taci…
Acum stiu exact ce vrei sa faci.

Închid ochii si totul mi-e clar,
Dragostea noastra a fost în zadar
Tu nu stii a iubi,
Nu ai cum, oricât te-ai stradui.



Stropi de ploaie

Soarele într-o clipa s-a schimbat la fata,
Ultimele lui sclipiri de norii grei se agata…
Dintr-o data cerul senin s-a întristat,
Toata viata de pe pamânt s-a spulberat.

Stropi de ploaie ma lovesc,
Ma tortureaza ,dar ma iubesc,
Si ce pacat ca ei nu vorbesc…
Ei tac… si inima îmi zdrobesc.

Tot ce mai pot simti este durere,
Doar ea îmi este singura placere,
Ma alina si îmi promite
Numai zile însorite…

Stropi de ploaie peste mine cad,
În picaturi marunte neîncetat se sparg…
Apa rece încet, încet ma îngheata,
Lasându-mi trupul fara de viata.



Un ultim gând …!

Ma plimb pe strazi pustii,
Te astept…, dar tu nu vii.
Simt mirosul primaverii,
In linistea surda a serii.


Pe aleile parfumate,
Pasesc in fiecare noapte!
Parca te aud venind,
Spre mine încet pasind.


Te astept la granita tacerii,
Mistuit de gândul durerii
Te strig, te chem, dar nu m-auzi
In gândurile mele tot mai adânc te cufunzi.


Ridic privirea spre cer,
Cu ochii larg închisi mai sper…
Ce bine ma simt…
Rece totul fiind…

"Dragoste sau Nimic"

As vrea sa ma intorc din drum,
Nu imi pasa chiar de ma crezi nebun...
As vrea sa ma cutremur de dor,
Sa simt din nou al dragostei fior.

De multe ori cu curaj am sperat,
Tot de atatea ori am disperat...
Si as mai vrea sa mai cred inca o data,
In dragostea ce a fost odata.

In fiecare zi am aceiasi intrebare,
Am fost eu vinovat oare?
In fiecare clipa ma gandesc,
De ce inca te mai iubesc?

Printr-o minune as putea sa ma ridic,
Sa aleg intre Dragoste sau Nimic,
Insa ma prefac ca sunt prea mic,
Ascunzandu-ma dupa al meu deget mic.

As fi vrut...

As fi vrut in mijlocul noptii sa ma trezesc,
As fi vrut sa simti cat de mult te doresc,
As fi vrut ca in sarutul tau sa ma topesc,
As fi vrut sa zambesc...


As fi vrut in inima mea adanc sa te ascund,
As fi frut sa fii primul si ultimul meu gand,
As fi vrut sa fi pastrat al tau ultim sarut,
As fi vrut atat de mult...


As fi vrut de pe obraji lacrimile sa-mi stergi,
As fi vrut una cate una pe toate sa le culegi,
As fi vrut cu parul tau lung usor sa ma stergi,
As fi vrut...sa ma intelegi...


As fi vrut sa-ti daruiesc iubirea mea in soapta,
As fi frut sa impletim impreuna aceiasi soarta,
As fi vrut de mult prea multe ori...
Insa iar ma voi trezi singur in zori...